Deși îl mai vizitasem de cateva ori, în momentul în care am decis să variem domeniile schiabile în care să ne distram alături de oameni misto, Kaprun-ul părea o opțiune foarte prietenoasă si adecvată.
Nu aveam nici o așteptare de la infrastructură, știam că este impecabilă, ca toată Austria de altfel; rețele de bus-uri gratuite, telegondole interconectate, pârtii impecabile și de ce nu, apres-skiuri energice și pline de viată, cazări premium și Tauren-spa-ul, care este chiar în oraș, unul dintre cele mai mari din Austria de altfel.
Ioana, colega noastră responsabilă de liniștea emotională a clienților noștri (a se citi cazări și multe alte lucruri magice, pe care numai ea știe cum să le coase și descoase în cel mai ferm și armonios mod posibil) ne-a bătut la cap preț de vreo câteva săptămâni prin luna noiembrie cum că ar fi gasit, în globul ei misterios de cristal, un veritabil chalet austriac, cu o mega-saună, ciubar incălzit și condiții interioare de excepție. Am făcut impreună un salt, am verificat locația și ne-am hotărât – hai să mergem la Kaprun!
Și nu am fost dezamăgiți. Prima zi de schi a fost una ușor cețoasă pe munți, că deh, nu poți avea și zăpadă proaspăt ninsă dar și senin impecabil cu 5 grade afară.
De luni în schimb, a început nebunia! Am avut 6 zile consecutive de pow-wow,soare și temperaturi pozitive, care ar face orice boarder sau impătimit al skiului și free-ride-ului să vibreze.
Iar de aici, a început o rutină teribilă: trezit, mic-dejun în brigadă, transfer la pârtii, până în vârful ghețarului Kitzsteinhorn la 3029 iar de acolo, pure-pleasure până la ultimul apres-ski de pe traseu; după o pauză bine-meritată de yagertee sau gluhwein, am experimentat plăcerea în mod-repetat, până aproape de ultima telecabină (vă zicem noi, 3k-ul cel nou merge în fiecare zi a săptămânii până la 16.15 iar austriacul când zice că o-nchide, chiar trage oblonul la fix, nu-i așa Rares?).
Apres-skiurile deja rutinate de la bază ne-au incheiat în fiecare zi prima parte a distracției cu revigorantele schnaps-uri cu pere, pe care le-au achitat de fiecare dată cu maaaaaxim entuziasm ultimii sosiți; probabil că placa lui Aurel n-o fi fost ceruită niciodată, prea le-a plătit de fiecare dată )
Ați zice că pe la 6, românul liniștit se duce la cabană și se bagă sub plăpumioară, dar treaba asta s-a dovedit de fiecare datamai degrabă un pretext pentru ce urma în fiecare seară : dă-i cu sauna, încălzește/răcește ciubarul, gătit în brigadă (pe asta chiar trebuie să o încercați, nu am mai murdărit de mult atâtea vase), dă-i cu joaca si hilizeala până la ore târzii și de ce nu, poți să închei și cu o petrecere monstruoasă la cel mai cunoscut apres-ski din Kaprun, Baumbar (zice legenda că ar fi fost văzuți cetățeni români neidentificați care l-au părăsit și după ora 4 dimineața, cu cântec bineînțeles).
De gașcă ce pot eu să zic, a fost fix din aceea de pus la rană, de care nu îți mai vine să te desparți: ochi de chinez dimineața și party-animals seara. Ne-am bucurat astfel de 7 zile demente de distracție, relaxare si muuult pow-wow! A fost cu adevărat “Răsfățul lui Kaprun“! Mai vrem!
Până una alta, ne pregătim din nou de Ischgl! Ne mai relaxăm acum, cât mai putem )
PS: daca sunteți cuminți, în băncuțele voastre, cu ochii mijiți pe paginile noastre, vă promitem că revenim și cu o analiză comparativă, sinceră și subiectivă între cele 2 destinații alese anul acesta!
Mai multe imagini, filmulețe, live-uri și story-uri găsiți pe paginile noastre de Facebook sau Instagram.