Weekendul acesta a fost vorba despre familie. Sună mai idilic, așa, dar practic ne-am propus ca de voie sau nevoie, să ne forțăm pitica de 3 ani și 11 luni să se acomodeze cu placa.
Zis și făcut. Am ales cu atenție destinația (ținând cont de facilități, distanțe față de casă, costuri, zăpadă, zone amenajate pentru copii…) și după un research elaborat, ne-am oprit la Păltiniș. Am ajuns de joi dupa-amiaza iar așteptările nu ne-au fost deloc dezamăgite: a nins ca la balamuc iar peisajele sunt cu adevărat spectaculoase. Cazarea ne-am ales-o la Gura Râului, o micuță comună cu influențe săsești, amplasată între doi versanți impresionanți, încărcați de zăpadă, cu străduțe cochete și case muntenești, foarte pitorești, de altfel.
Ca sa nu le facem reclama, ne-am cazat la Pensiunea Sânziana, ce se bucură de un amplasament foarte bun, cu o curte generoasă, children friendly, restaurant, camere foarte curate și o “familie” foarte primitoare, anticipativă și receptivă la nevoile grupului nostru. Le-aș da aici o steluță în plus pentru fundalul sonor din restaurant, pe care nu te aștepți să îl întâlnești în genul acesta de locații, ce a alternat între jazz-ul lui Louis Armstrong de la începutul secolului și chansonette-le franțuzești, specifice Parisului. Dar cam atât cu romantismul. Să trecem la treabă!
Vineri a fost prima zi regulamentară în care am activat modulul de practice pe ON. Totul a fost perfect. Ne-am oprit la Arena Platoș, o zonă pe care o mai vizitasem, dar care se potrivește mănușă începătorilor și celor care vor să își perfecționeze tehnica. Centrele de închiriere echipament sunt bine-organizate, regulile de distanțare sunt respectate corespunzător, cel puțin în timpul săptămânii, atunci cand poți face față “puhoiului”.
Ne-am bucurat deopotrivă și pentru că am reușit să găsim echipament de foarte bună calitate pentru pitică, pe care l-am rezervat pentru întregul sejur, tocmai pentru a-i insufla în condiții optime tainele sporturilor de iarnă, ale kickere-lor și pow-wow-ului. Pentru copii, Păltinișul – zona arenei Platoș – e genială, față de alte destinații pe care le-am încercat noi în România. Are două zone de părtii blânde, delimitate și dotate cu benzi de urcare speciale, instructori, echipament, școli de schi și snowboard, apres-skiuri (tot vreo 2-3) și oameni civilizați, toate accesibile la prețuri mai mult decât civilizate (un skipass de o zi – 70 de lei, un vin fiert – 8 lei, un ceai – 4 lei și freeeee peeeeepeeeee ;).
Asta pana în weekend (sâmbătă și duminică), în care orice zonă din România, oricât de îndârjită ar fi ea, se înclină lasciv în fața “puhoiului”, ce face parte, după cum am mai povestit și în alte “emisiuni”, din ADN-ul cultural al poporului nostru.
Dacă vreți să vă învățați piticii să se dea cu orice, până la urmă, chiar și cu o sanie pe o pârtie, cuvântul de ordine pentru voi trebuie să fie “răbdarea”. Nu vă încăpățânați să sperați că vă dați în vreun fel. Dacă grupul de copii dornici e mai mare, șansele voastre de a testa măcar câtuși-de-puțin pârtia tind să înghețe, undeva pe la un 0 negativ. Daaaar vă asigur că totul va păli la prima coborâre pe care piticul vostru o va face, cu entuziasmul specific.
Mie personal, fiica-mea mi se pare foarte șmecheră. Nici nu ne-am obosit să o forțăm pe schiuri. Placă direct, tată. Are o postură perfectă pentru pow-wow și se pare, după o a treia zi de coborâri, că i se potrivește mănușă. Nu vă imaginați că face ceva spectaculos, doar că stă în două picioare până jos, se entuziasmează din ce în ce mai tare. Pot să vă împărtășesc că exclamațiile euforice de la fiecare coborâre îți pot smulge cu maximă ușurință câte o lacrimă, ce se poate rătăci amețită prin barbă.
Mâncare puteți găsi cu ușurință, meniul românesc cu specific zonal este cel mai întâlnit iar în funcție de locația aleasă, calitatea experienței poate varia, cel mai important este că aveți de unde să alegeți. Nu pot să vă recomand o locație anume, noi fiind mai mult “ierbivori” iar preparatele locale au puternice influențe carnivore. Dacă scotociți bine, puteți găsi și câteva păstrăvării mișto în zonă și să vă bucurați de experiențe gustoase.
Despre weekend, nu vă putem spune prea multe. “Puhoiul”, un fel de kraken neaoș de-al nostru, este peste tot și în toate. Îl puteți identifica foarte ușor, are formă și structură neregulată, dezordonată și aleatorie. Nu ține cont de reguli, de decență, de zgomot, e un fel de pogo specific fiecărei zone, ce moștenește câte puțin din toate elementele culinare și culturale (dansuri și porturi populare) de care nu vom scăpa prea curând, indiferent de cât de mult am încerca să nu ne deranjăm unii pe alții. Nu fiți naivi, îl puteți învinge doar prin lipsa confruntării, evitându-l.
Singura concluzie a experienței noastre este că face toți banii. Merită să le insuflați corect copiilor valorile muntelui și ale sporturilor de iarnă, indiferent care ar fi ele. Doar că nu uitați corolarul, aproape divin: “Răbdare și perseverență!”
Leave a Reply